in the PONS Dictionary
aucupātiō <ōnis> f (aucupor) vorkl.; spätlat
- aucupatio
-
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | aucupātiō | aucupātiōnēs |
| Genitive | aucupātiōnis | aucupātiōnum |
| Dative | aucupātiōnī | aucupātiōnibus |
| Accusative | aucupātiōnem | aucupātiōnēs |
| Ablative | aucupātiōne | aucupātiōnibus |
No example sentences available
Try using a different entry.