in the PONS Dictionary
rīdiculārius <ī> m (ridicularia) Gell.
- ridicularius
-
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | rīdiculārius | rīdiculāriī |
| Genitive | rīdiculāriī | rīdiculāriōrum |
| Dative | rīdiculāriō | rīdiculāriīs |
| Accusative | rīdiculārium | rīdiculāriōs |
| Ablative | rīdiculāriō | rīdiculāriīs |