in the PONS Dictionary
corius <ī> m altl.
→ corium
See also
corium <ī> nt (griech. Fw.)
3. Plaut. meton.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | corius | coriī |
| Genitive | coriī | coriōrum |
| Dative | coriō | coriīs |
| Accusative | corium | coriōs |
| Ablative | coriō | coriīs |
No example sentences available
Try using a different entry.