in the PONS Dictionary
spectāculum, spectāclum synk. (poet; nachkl.) <ī> nt (specio)
1. (meist Pl.)
a.
- spectaculum
-
b. nachkl.
- spectaculum
-
2. meton. (aufgeführtes)
- spectaculum
-
3. übtr
4.
- spectaculum
-
spectāculum <ī> nt
- spectaculum cinematographicum
-
- spectaculum pyrotechnicum
-
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | spectāc(u)lum | spectāc(u)la |
| Genitive | spectāc(u)lī | spectāc(u)lōrum |
| Dative | spectāc(u)lō | spectāc(u)līs |
| Accusative | spectāc(u)lum | spectāc(u)la |
| Ablative | spectāc(u)lō | spectāc(u)līs |
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | spectāculum | spectācula |
| Genitive | spectāculī | spectāculōrum |
| Dative | spectāculō | spectāculīs |
| Accusative | spectāculum | spectācula |
| Ablative | spectāculō | spectāculīs |