in the PONS Dictionary
orbis <is> m (Abl Sg orbe, selten orbī)
1. (Kreis, das Rund, Rundung)
a.
c. MILIT
f. (in der Rede)
- orbis
-
2. (Scheibe) meton.
a.
- orbis
-
b.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | orbis | orbēs |
| Genitive | orbis | orbum |
| Dative | orbī | orbibus |
| Accusative | orbem | orbēs |
| Ablative | orbe | orbibus |