in the PONS Dictionary
See also
orbis <is> m (Abl Sg orbe, selten orbī)
1. (Kreis, das Rund, Rundung)
a.
c. MILIT
f. (in der Rede)
2. (Scheibe) meton.
a.
b.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | orbiculus | orbiculī |
| Genitive | orbiculī | orbiculōrum |
| Dative | orbiculō | orbiculīs |
| Accusative | orbiculum | orbiculōs |
| Ablative | orbiculō | orbiculīs |